STOP incalzirii GLOBALE - Perceperea crizei mediului

Site dedicat studenţilor de la FSEGA Cluj Extract from An inconvenient truth - Al Gore

Perceperea crizei mediului - pg.2

Una din cele mai importante surse de dezinformare în problema încălzirii globale a fost Casa Albă, în perioada Bush-Cheney.
Administraţia prezidenţială a încercat să-i reducă la tăcere pe oamenii de ştiinţă care lucrau pentru guvern şi care, precum James Hansen de la NASA, au vrut să avertizeze opinia publică despre marele pericol cu care ne confruntăm. Tot administraţia a promovat anumiţi “sceptici”, recomandaţi de companiile de petrol, în poziţii cheie, din care ei pot împiedica măsurile de combatere a încălzirii globale. În calitatea lor de principali negociatori în dezbaterile naţionale, pot pune piedici pentru ca lumea să nu ajungă la un acord cu privire la răspuns concret în această chestiune.
La începutul lui 2001, preşedintele Bush a angajat un avocat/lobby-ist pe nume Philip Cooney care să se ocupe de politicile de mediu la Casa Albă. Acesta lucrase vreme de şase ani la Institutul American de Petrol şi era principalul om care răspundea de campaniile de dezinformare duse de companiile de petrol şi cărbune. Chiar dacă Clooney nu are nici o pregătire ştiinţifică, preşedintele i-a dat puterea de a corecta şi de a cenzura declaraţiile oficiale cu privire la încălzirea globală ale EPA (Agenţia pentru Protecţia Mediului) şi ale altor părţi din guvernul federal. În 2005, New York Times a primit, din partea unei surse ascunse în interiorul administraţiei, o circulară semnată de Cooney. El a eliminat din text orice menţiune a pericolelor cu care se confruntă lumea din pricina încălzirii globale. Dezvăluirile din ziar au fost jenante pentru Casa Albă, iar Cooney şi-a dat demisia. A doua zi, s-a angajat la Exxon Mobil.
Pe 21 iunie 2004, 48 de laureaţi ai premiului Nobel l-au acuzat pe preşedintele Bush şi administraţia sa că denaturează ştiinţa:
“Ignorând consensul oamenilor de ştiinţă cu privire la chestiuni fundamentale precum schimbările climatice planetare, [preşedintele Bush şi administraţia sa] pun în pericol viitorul Pământului.”

A treia problemă este modul nostru de a gândi încălzirea globală este falsa convingere că avem de ales între economie şi ecologie.
Una dintre soluţiile cheie pentru soluţionarea crizei mediului presupune găsirea unor căi pentru a folosi puterea economiei de piaţă. Aceasta înseamnă estimarea corectă a consecinţelor tuturor alegerilor pe care le facem.
Impactul pe care deciziile noastre îl au asupra mediului au fost adesea ignorat, pentru că tehnicile clasice ale contabilităţii au îngăduit ca totul să fie trecut în categoria “cheltuieli corelate” şi să fie, constant, omis din calcule. Nu este nimic surprinzător în faptul că acest procedeu hazardat a supravieţuit atât de mult. Factorii de tipul acesta erau greu de evaluat. De puţin timp oamenii de afaceri au început să recunoască ce efecte au deciziile pe care le iau şi să “pună preţ” pe mediul înconjurător, impactul asupra comunităţii şi longevitatea angajaţilor, folosind tehnici sofisticate pentru a le aprecia adevărata valoare.
Tot mai mulţi investitori încep să ia în calcul şi impactul pe care afacerile lor îl pot avea asupra schimbărilor climatice.
Este foarte răspândită părerea conform căreia Statele Unite trebuie să aleagă între economie şi ecologie, ceea ce este complet fals, mai mult este o iluzie din două motive. Mai întâi dacă Pământul este distrus, nu mai avem cum să ne bucurăm de economie. Mai apoi, dacă acţionăm aşa cum trebuie, putem face mulţi bani, vom putea crea multe locuri de muncă şi multe oportunităţi.

Din păcate ideea greşită că avem de ales între prosperitatea economică şi salvarea mediului afectează în profunzim politica. De exemplu putem lua standardele auto. În Japonia sunt maşini cărora li se impune prin lege să nu consume mai mult de un galon (3,78 litri) de benzină la 70 de kilometri. Nici Europa nu a rămas mult în urmă, au fost promovate legi noi, menite să depăşească standardele japoneze. Cu toate acestea Statele Unite au rămas în urmă. Iniţiativa administraţiei locale din California de a pretinde standarde mai ridicate pentru maşinile vândute pe teritoriul statului a eşuat. Companiile producătoare de automobile au iniţiat un proces, cu care au împiedicat intrarea legii în vigoare.
Cea de-a patra şi ultima problemă legată de modul în care oamenii gândesc încălzirea globală este prejudecata foarte periculoasă cum că, dacă aceasta reprezintă într-adevăr, o ameniţare atât de mare, atunci nu se poate rezolva absolut nimic, aşa că nu mai avem motive să ne chinuim.
Un număr mare de oameni trec direct de la neâncredere la disperare, fără să se oprească măcar o clipă la întrebarea: “Oare putem să facem ceva?“ Şi chiar putem.

Automobil hibrid