Site dedicat studenţilor de la FSEGA Cluj Articol de Cristian Mureşanu, autorul cărţii "Apocalipsa climatică şi cauzele acesteia"
Răcirea globală şi activitatea solară în perioada 2000-2015
RĂCIREA GLOBALĂ ŞI ACTIVITATEA SOLARĂ ÎN PERIOADA 2000-2015 - articol de Cristian Mureşanu, autorul cărţii "Apocalipsa climatică şi cauzele acesteia"
Observaţiile ciclurilor şi petelor solare a început încă din perioada anului 1610 când Galileo Galilei a realizat aceste observaţii în premieră. Observaţii foarte regulate şi de bună acurateţe au fost ulterior realizate la Observatorul din Zurich începând cu anul 1749 la care s-au adăugat observaţii suplimentare începând cu anul 1849. În acest context se poate afirma că există foarte multe dovezi care confirmă perioada micii ere glaciare din sec 17 cunoscută sub numele Minima Maunder. Pe vremea când Al Gore se străduia pentru prima dată în 1991 să agite Media cu privire la schimbările climatice, Institutul Danez de Meteorologie a publicat un studiu care evidenţia legătura extrem de strânsă dintre temperaturile medii globale şi ciclurile solare din ultimele secole.
În prezent, cercetătorii canadieni caută resurse financiare pentru a revedea acest aspect, neglijat excesiv în ultima perioadă, în legătură cu impactul activităţii solare asupra climei, impact ce se dovedeşte a fi incomparabil mai mare decât cel al factorului antropic. Ei sunt îngrijoraţi de răcirea globală. Kenneth Tapping, cercetător în fizică solară, directorul Comitetului Naţional al Cercetării din Canada, studiază activitatea solară din ultimele decenii în comparaţie cu cea din ultimele secole. Cum se ştie, activitatea solară are o variabilitate de 11 ani.
Cazul particular pe care îl analizăm acum este activitatea prezentului ciclu solar, care a început să slăbească. Menţinerea acestei situaţii ar putea însemna începutul unei perioade numită Minima Maunder, eveniment care se manifestă odată la câteva secole şi durează cel puţin un secol. Un astfel de eveniment a fost surprins în secolul 17. Observaţiile extrase din datele istorice şi din studii paleoclimatice au evidenţiat nivele scăzute ale magnetismului solar şi lipsa ciclurilor de 11 ani sau acestea erau deosebit de slabe în intensitate, caracterizate de un număr redus de pete solare.
Perioada de activitate minimă a fost centrată în intervalul anilor 1650-1715 cu prezenţa unor intervale scurte de încălzire nesemnificative. Ierni severe şi veri răcoroase au distrus recoltele agricole iar foametea şi epidemiile au produs numeroase victime în nordul Europei.
Kenneth Tapping a precizat că nu există modificări ale câmpului magnetic al Soarelui în perioada acestui ciclu avertizându-ne asupra faptului că menţinerea acestui aspect timp de încă un an sau doi ar putea sugera apropierea unei perioade de răcire drastică a Pământului, caracterizată prin prezenţa unor precipitaţii masive în emisfera Nordică. Deşi părerile celor care susţin rolul Soarelui în schimbările climatice au fost combătute cu îndîrjire şi încăpăţânare de adepţii încălzirii globale, realitatea este cu totul alta. Schimbările climatice au la bază activitatea solară şi nu factorul antropic.
În acest context, cercetătorii de la Institutul de cercetare a Soarelui “Max Plack” din Germania au confirmat faptul că în ultimii 60 ani, Soarele a strălucit cu intensitate mai mare, cuantizând un efect de încălzire echivalent cu creşterea temperaturii medii globale cu 10C în ultimii 100 ani.
Mai mult decât atât, profesorul de geologie R. Timothy Patterson, director al Centrului de Geoştiinţe Ottawa-Carleton a Universităţii Carleton a afirmat că “variabilitatea concentraţiei atmosferice de CO2 prezintă o corelaţie foarte scăzută cu temperatura şi schimbările climatice atât pe termen scurt şi mediu cât şi pe termen lung. Eu împeună cu oameni de ştiinţă de vârf am descoperit legături foarte bune între activitatea solară şi clima terestră. Nu e deloc surprinzător. Soarele este cea mai importantă sursă de energie pentru planetă.”
Timothy Patterson împărtăşeşte opiniile lui Tapping precizând că: “Cercetătorii activităţii solare prezic faptul că până în anul 2020, Soarele va intra într-o perioadă de activitate redusă, un ciclu dintre cele mai slabe din ultimii 200 ani, favorizând condiţii neobişnuite de frig pe înteaga planetă. Activitatea solară are un impact atât de mare asupra climei încât se suprapune oricărui efect pe care l-ar mai avea cantitatea de CO2 eliberată în atmosferă prin factori naturali şi antropici. Dacă ar fi să avem o minimă solară chiar şi numai de magnitudine medie, tot ne-am putea aştepta la apariţia unor efecte globale mult mai dezastruoase decât tot ceea ce am observat în perioada de relativă încălzire contemporană.”
În anul 2005, astronomul rus Khabibullo Abdusamatov a declarat cu multă convingere faptul că Soarele va atinge un vârf de activitate peste foarte puţini ani, după care va urma o schimbare dramatică a temperaturilor. Institutul Hoover de Studii au examinat datele istorice şi au ajuns la aceleaşi concluzii. “Efectele activităţii solare şi ale vulcanismului nu pot fi neglijate. Variabilitatea temperaturilor cu activitatea solară şi vulcanismul este atât de clară încât micile necorelări care au apărut, datorate unor factori secundari, au fost mai mici de 1%, conform celor declarate de Hoover Berkowitz. În acel studiu domnia sa a precizat faptul că:”nu am reuşit prin nici o metodă să identificăm vreo corelaţie între activitatea antropică, consumul de energie şi modificările temperaturii medii globale…. Închiderea tuturor uzinelor, fabricilor, maşinilor şi utilajelor a întregii industrii umane nu ar avea vreun efect cuantizabil asupra temperaturii. Dar dacă Soarele îşi “restrînge” activitatea, atunci avem o problemă. Soarele este cel care menţine Pământul în echilibru şi nu invers.”
Vom şti cu minim 24 de luni în avans dacă următorul ciclu solar se va manifesta în sensul unei scăderi a activităţii solare sau nu. Există două ipoteze la ora actuală. Dacă ciclul solar va fi de intensitate moderată spre minimă atunci asta se va întâmpla nu mai târziu decât vara anului 2008 (trebuie însă înţeles că doar o singură pată solară din cadrul ciclului Nr.24 nu e suficientă pentru a indica prezenţa unei minime). Dacă ciclul solar va fi de foarte slabă intensitate (având o medie a numărului de pete solare cuprinsă între 50 şi 75) atunci minima nu se va manifesta mai devreme de finele anului 2008, începutul anului 2009. Pentru comparaţie, prezentul ciclu solar a avut 121 de pete.
Dacă minimul scade în 2009 şi dacă vom avea o iarnă rece în emisfera sudică în acest an şi una deasemenea rece în 2009, atunci vom putea începe să elaborăm câteva concluzii preliminare. Va fi necesară o perioadă de timp de un deceniu, în cazulş în care ciclul solar va slăbi până la 50-75 de pete solare, pentru ca instalarea severă a condiţiilor de răcire globală să devină evidente.
O părere interesantă este şi aceea a unor cercetători care cred că ciclul Nr.25 (cel care va începe în 2020) să fie chiar de două ori mai slab decât cel din prezent. Asta ar însemna un declin excepţional al activităţii solare până spre condiţiile din perioada Minimei Dalton, cel puţin, dacă nu mai rău de atât. Aceasta este deocamdată o speculaţie, dar tiparele prezise de cercetători deja par să se manifeste.
Din nou, insistăm asupra faptului că abia peste 24 de luni vom avea datele necesare pentru a autentifica aceste ipoteze, cel puţin cele legate de ciclul solar Nr. 24. Mă întreb ce effect ar putea avea asupra noastră o iarnă în care să trebuiască să ne târâm prin troiene massive de zăpadă în noiembrie. Graficele prezentate evidenţiază variabilitatea activităţii solare până în apropierea anului 2020.
Referinţe bibliografice:
Solar Activity Diminishes; Researchers Predict Another Ice Age, News Type: Event — Seeded on Mon Feb 11, 2008 8:34 PM ESTscience, environment, global-warming, earth, hot, sun, greenland, glaciers, ice-age, cols
Adresa de net a surselor:
http://o-k.newsvine.com/_news/2008/02/11/1294523-solar-activity-diminishes-researchers-
-redict-another-ice-age
http://solarscience.msfc.nasa.gov/SunspotCycle.shtml
http://spaceweather.com